Hyundai Bayon e un I20 mai inalt. Gata, asta e tot. Cititi aici si ati aflat :). Asta ar fi pe extrem de scurt o parere despre Hyundai Bayon.
Dar cum am chef de scris, iata cateva aspecte legate de Hyundai Bayon, prin comparatie cu I20. Si imi mai si place masinuta asta. Nu stiu exact de ce, dar imi place.
Exterior
Este evident ca e o masina de clasa mica suprainaltata. In afara de platforma tehnica pe care o imparte cu I20, la exterior eu nu vad mari asemanari. De fapt discutam despre platforma tehnica Hyundai – Kia K(appa) 2, pe care o folosesc mai multe modele, inclusiv I20 si chiar I30.
Partea frontala are blocurile optice complet diferite, individualizate. E un fel de hibrid / mix intre Tucson si I30, dar aduce cumva cu noul Santa FE (am cateva poze in premiera pe Instagram).
Indiferent de asta, forma exterioara e tinereasca si interesanta. Cumva rotile pe 16 inch sunt parca putin prea mici in ansamblul general al caroseriei dar este evident motivul: consum potrivit cu ideea masinii. Daca vrei, poti monta si roti pe 17inch, dar si pe 15… adica si mai mici :))
La fel si partea din spate, cea cu potbagajul e putin prea alungita, din nou, in proportia generala a masinii. Dar te obisnuiesti repede cu imaginea. La asta contribuie si blocurile optice spate, care, fara exagerare sunt spectaculoase. Din nou, incearca o asemanare cu fratele Tucson. Si la Bayon sunt extrem de reusite.
Asa cum spuneam, designerii de la Hyundai sunt extraordinar de creativi in zilele noastre.
La interior, chiar e I20.
Totul e identic. Nici nu am prea multe de spus. In varianta primita la test, Led Line, totul e la maxim. Si dotari si “calitatea finisajelor”. Practic, la un Bayon, mai mult nu se poate pune.
Revenind: conceptul interior, in ansamblu e fresh si tineresc. Consola centrala “face toti banii”, desi e in intregime construita din plastic rigid. Probabil ca vor aparea si greierii peste cativa ani, dar nu avem de unde sa stim acum. Ce imi place foarte mult, e lipsa mizeriei denumita “piano black”. De fapt, exista dar e foarte putin. Si asta nu face decat ca masina si arate “cool”.
Imi place designul simplu si curat al plansei de bord, combinata cu ideea retro a gurilor de ventilatie. Totusi cred ca plasticul se va zgaria si/sau pata destul de usor. Cu putina grija, poti supravietui cu asta :)).
Ecranul multimedia “face parte din film”, adica e potrivit acolo unde e, nu am ce sa comentez. Mai spun doar ca ecranul de bord care e de fapt o tableta si animatiile generate de schimbarea modului de a conduce sunt super fun. Nu e neaparat spectaculos, dar chiar e dragut de privit.
Dincolo de aspectele subiective de design,
Iata cateva aspecte relevante pentru cei care vor conduce un Hyundai Bayon:
- Suspensia spate este semiindependenta cu bara de torsiune. Cu toate astea e silentioasa si filtreaza decent denivelarile de pe sosele. Nu e atat de rigida pe cat ma asteptam.
- Garda la sol e undeva in jur de 165 mm. Totusi pozitia de condus nu este una atat de inalta, asa cum ai astepta de la un asa numit “SUV”. Totusi, scaunele din fata au o sustinere laterala buna si mie mi-au asigurat un bun confort pentru cei cativa km pe care i-am parcurs. Mi-a dat o senzatie foarte placuta in spatele volanului.
- Portbagajul are un volum de vreo 400(ish) litri.
- Are discuri de frana si pe fata (ventilate) si pe spate
- Motorul are 998 cmc, 4 supape pe cilindru si este denumit Smartstream G. Adica e un motor ceva mai vechi, adaptat zilelor noastre, deci in teorie ar trebui sa fie ok in functionare.
- Tehnologia mild hibrid, evident nu permite rularea numai pe baterie, dar ajuta la demaraj avand un alternator mai mare/ puternic, dar si o baterie. Intregul sistem are 48V si alimenteaza diverse componente electrice ale masinii, inclusiv servodirectia.
- Distributia este pe lant.
Motorizarile:
Aici Hyundai ne transmite clar misiunea masinii. In principiu e folosibila preponderent in oras, exat cum e si I20. .
In Romania, Hyundai Bayon se vinde cu un motor aspirat de 1.2 litri, in 4 cilindri, 84 cp si un cuplu maxim de 118 nm. Asta se traduce intr-un demaraj lent, fara niciun fel de sportivitate. In afara de asta, despre motorul asta nu pot spune decat ca nu e semnalat cu probleme de deosebite de fiabilitate.
Motorizarea “de top”
Este cea turbo de 1.0 litri, cu 100 cp si 172 cu un cuplu maxim de 172 nm. Daca ne luam numai dupa cifre, nu da un rezultat extraordinar. Cu toate astea, realitatea e alta. E mai frumoasa. Conectat la cutia automata 7DCT (dublu ambreiaj monodisc), motorasul se comporta frumos si trage decent. Nu il poti cataloga a fi un motor sportiv, dar poti merge cu el in ritm alert. Cred ca daca e legat de o cutie manuala, se misca si mai bine. Revenind la cutia automata: in modul eco, nu trage cine stie ce (evident) dar consuma putintel. Pe bord arata un 8.4%, consum in oras. Cand selectezi modul “sport”, dincolo de animatia simpatica si culoarea rosie a tabletei, totul se schimba la Hyundai Bayon. Parca e un fel de cate, intaratat. Motorul suna diferit si mai ales, trage ceva mai bine. De fapt, trage mult mai bine. Nu e ca si cum se schimba masina, pentru ca nu are suspensii adaptive si setari diferite ale motorului. Pur si simplu, cand apesi butonul magic, computerul de bord simte pedala de acceleratie mai apasata decat tine. Iar in termeni de senzatii, functioneaza.
Chiar si asa, masinuta asta cred ca poate fi singura masina a unei familii de tineri cu maxim un copilas. Daca as fi mai tanar, exact asta mi-as cumpara :))
Chiar m-am distrat cu Hyundai Bayon si cred ca poate fi o alternativa reala pentru Renault Captur, Ford Ecosport / Puma, Dacia Sandero Stepway si oricare alta din clasa ei. Cu siguranta, Hyundai Bayon merita testat. Puteti face asta completand formularul de mai jos:
