Toyota Hilux Sport GR cred că e cel mai scump “camion” de la Toyota. Și nu spun asta cu răutate sau cu hate, ca să folosesc un cuvânt la modă :).
Când credeam că nu mai avem șanse, că viața se va rezuma la “mașini de spălat” sau motorașe pentru ștergătoarele de parbriz, hop, vine Denis și îmi dă spre distracție un astfel de “camion”. Așadar, în teorie, încă nu suntem “terminați”. Eu bat câmpii de când am început să scriu aici că “there is no replacement for displacement”, că electricul nu e diesel, că… treburi dintr-astea de “bătrân”.
Contextul în care am primit Hilux a fost deosebit, dar am primit mașina și asta e ceea ce contează în final.
Toyota Hilux Sport GR e o mașină mare, cu motor mare, cuplu motor mare, roți mari. Cam totul e mare. Comparația asta e strict în raport cu ceea ce comercializează Toyota.
Toyota Hilux Sport GR are un motor de 2.8 litri turbo diesel, cu 204 cp si 500 nm, pe care începe sa îi livreze pe la 1700 rpm și ajunge la maximul de rotații pe la 3000-3500. Ce mai atrage atenția încă de la început, este faptul că mașina are șasiu autoportant și suspensii pe arcuri lamelare.
În principiu discutăm de forță brută, rafinată doar din punct de vedere al habitaclului.
Să o luăm cu începutul, așadar:
Exteriorul
Camionetă cu 4 locuri. Bena e destul de mare. Partea frontală e interesantă și destul de agresivă. Are și o tentă sportivă, atât cât poate fi de sportivă o camionetă. Atrage atenția prin logo-ul GR (Gazoo Racing) de pe grila față. Asta ne spune că mașina are un nivel de echipare peste medie și nu neapărat că e super sport. Nu prea am mare lucru de comentat la exerior. Doar că nu vine cu benă acoperită de fabrică, în niciun nivel de echipare.
E arătoasă, pare dură, face lumea să se dea la o parte din calea ei. Mai mult nu îmi vine în minte despre exterior.
În plus, pe străduțele înguste din centru… e greu rău cu Hilux. La parcări, e circ si parodie, mai ales în parcările liliputane din mall-uri. Am vrut să merg la o parcare subterană, dar nu am avut “tupeu” :)).
Interiorul
E o “poveste” care mi-a creat senzatii mixte, chiar ușor confuze. “De ce?”, ar fi întrebarea logică. Să o luăm cu începutul.
Deși masina e mare, cabina nu e cea mai încăpătoare. Pentru două persoane care stau în fata e ok. E ok, mai ales dacă ești de înălțime medie, cel mult. Altfel, plafonul e destul de aproape. Sau sunt scaunele ridicate 😉
În spate însă… dacă nu ești minion, nu prea ai ce să cauți. În fond nu e o mașină de oraș / mers în concediu prin Europa.
Dotările interioare ale modelului de test sunt practic la nivel maxim. Mai mult de atât nu găsești pe Toyota Hilux.
Pentru banii plătiti primești instalație audio JBL, sistem de navigație, piele, cusături roșii și multe briz briz-uri. Nici măcar de banii ăștia nu primești reglaj lombar, sau nu am fost eu în stare să identific butonul, pentru ca toate comenzile sunt electrice, firește.
Boxele de pe bord, par a fi așezate acolo temporar. Efectiv sunt puse pe bord și lipite. Nu sunt integrate în planșa de bord sau pe montanți, cum se mai practică. Nu am mai văzut așa la mașini. De fapt, ceva similar am văzut pe un G Klasse AMG. Nu e deranjant, e doar diferit.
Ce mi se pare cam mult
Băi frate, pui la mașina asta care excelează pe câmpuri și gropi cu nămol, piele? E foarte frumoasă, combinație de piele și piele întoarsă, nu am ce să zic. Totuși e cam mult. Bine totuși că nu e prea puțin. Cert e ca am frecat la ea până m-am plictisit, că doar nu era să o returnez murdară.
Ce mi se pare prea mult
Piano black pe unde se nimerește. Nu îmi place și cu asta basta! E urât și se zgârie repede când totuși e o masina dură, pentru teren accidentat. Cei ce apreciază “lucioșenia” vor iubi asta. Totuși, revenind la ce spuneam mai sus, cu gropi și noroaie, vei observa pe mânerele de usi, pe consola de bord, peste tot, orice urmă de deget (murdar de noroi sau nu), zoaie și altele similare.
Ce mi-a folosit cel mai mult
Tableta multimedia poarta logoul JBL, are touch screen, o rezolutie ok, vezi si fata si spatele masinii, insa parca e lipita cu super glue. Nu e încadrată în consola de bord, dar probabil că face parte din linia de design, fiind o situație similară cu cea a boxelor.
Pe de altă parte, indiferent de doza de subiectivism, imaginea față – spate e “must have” la cât e mașina de mare. Atât prin teren accidentat, dar mai ales prin oraș, prezența acesteia s-a dovedit salvatoare.
Ce nu mi-a plăcut la Toyota Hilux Sport GR (în această ordine).
⁃ Lipsa spațiului pentru pasageri în partea din spate.
⁃ Faptul că deși e vârf de gamă, tot mai trebuie să investești într-o acoperitoare pentru benă și o cutie exterioară asigurată și impermeabilă pentru a depozita minimul de dotări de siguranță obligatorii și eventual, kit-ul de urgență. Se poate rezolva, nu e groaznic, dar e ușor frustrant. Evident că dacă dau 55000 euro mai am câteva mii să pun și cele de mai sus, dar puteau să le includă și ei, măcar în pachetul de top.
⁃ Suspensiile care excelează prin robustețe, dar la confort “pe mine m-au pierdut”.
⁃ Să o parchez prin oraș. De fapt chiar e interesant să vezi cum până și grobienii / cocalarii se comportă cu un oarecare respect (sau teamă) în preajma acestei mașini 😀
Ce mi-a plăcut la Toyota Hilux Sport GR (ordinea e aleatorie)
⁃ Motorul diesel
⁃ Nivelul de dotări. Indiferent de părerea subiectiva privind modul în care sunt poziționate, alcătuite etc., acestea există și sunt folositoare în experiența de condus a mașinii
⁃ Impresia de robustețe și faptul că ai senzația că poți să mergi pe oriunde cu ea,
⁃ Garantia specifică Toyota,
⁃ Sa merg cu ea în teren accidentat, ceea ce a fost cea mai tare parte a testului :),
⁃ Mix-ul între butoanele analogice și comenzile digitale de tip touch screen.
As cumpara masina asta?
Daca nu as locui in Bucuresti, ci intr-un oras respectabil de munte, clar!
Am nevoie de masina asta?
Eu nu, desigur. Dar dacă aș fi un om care are deplasări în interesul serviciului sau al afacerii proprii mai ales în zone neprietenoase pentru alte vehicule, clar DA.
Vreau Toyota Hilux ca BOV ?
Da, desi as prefera RAV4, din diverse motive. Si totusi, tehnologia diesel imi da mai multa speranta ca va rezista in timp, in conditii de “stres puternic” si reparatii minime.
Îmi place mult alăturarea celei mai mari și a celei mai mici mașini dintre modelele Toyota.
DE FINAL
Toyota Hilux nu e o masina pentru oricine. Nu e pentru oricine atât prin prisma prețului cât și prin prisma capabilității sale serioase de lucru în teren accidentat. Sunt atât de serioase încât vor fi apreciate numai de către un cunoscător responsabil. În niciun caz nu cred că un imbecil care vrea sa intre pe plajă la Mamaia să își spele masina în apa mării nu va căuta această mașină.
