Mașina asta e, dacă se poate spune așa, o mașină de teren „suplă”.
Ai la ea forța și duritatea similare unui Land Cruiser, dar în același timp când o conduci, nu e la fel de greoaie. Bine, nu e la fel de dură, dar face treabă bună în teren accidentat de complexitate medie.
Mi-a placut mult la Toyota Highlander:
Nu caroseria și exteriorul, care sunt foarte frumoase, ci interiorul care îmbină utilitatea cu eleganța. Nu e lux si opulență, însă materialele sunt de bună calitate și ansamblate corect. Practic, Highlander are în cabină orice ar avea nevoie o familie la drum lung, iar spațiile de depozitare sunt fantastice.
Motorul hibrid de 2500 cmc face o treabă excelentă cu un consum mai mult decât decent. Impozitul e redus cu 90%, în București, ceea ce face costul de deținere acceptabil. Asigurararea obligatorie nu mai e atât de accesibilă precum impozitul, însă probabil e cea mai mare cheltuială pe care o vei avea cu această mașină.
Se conduce excelent și chiar în aglomerație e destul de manevrabilă deși are o lungime în jur de 5 metri.
Ce nu mă încântă la Toyota Highlander?
În primul rând cutia CVT e destul de leneșă și gălăgioasă. E la fel ca la orice alt model Toyota, dar „încetineala” e compensată de puterea dezvoltată de motorul care are „numai” 225 CP. NU e o mașină sportivă, însă nu e nici „înceată”. De fapt, dacă vei cumpăra Toyota Highlander, nu te va mai interesa nicio cursă și nici să pleci primul de la semafor. Vei fi admirat, invidiat, dar sigur vei vedea traficul „de sus” 🙂
O galerie foto, care e mai potrivită decât orice descriere în cuvinte.
